Despre noi -Cap.1

Simti ca te afunzi intr-un gol interminabil? Crezi ca nimeni nu te va putea ajuta niciodata sa revii la ceea ce ai fost? Simti ca tot ce ai avut iti aluneca printre degete si in cateva clipe vei ramane singur, parasit, mic, urat...? Vrei sa te intorci la ceea ce a fost o data? Vrei sa regasesti fericirea? Cauti solutii in van...

 

N-ai ce sa regasesti, pentru ca n-ai avut niciodata parte de asa ceva. Cum crezi tu, fiinta neimportanta, ca ai putea avea parte de asa ceva? Tu, fiinta neinsemnata si goala? Te simtii pustiit? Neimplinit?  Nesiguranta si frica nu te vor duce nicaieri. Intrebarile inutile care te bantuie in fiecare zi, clipa de clipa, inferioritatea pe care o simti in fata unora, tristetea, nu te vor scapa de ceea ce simti acum. De ceea ce esti, de fapt. Fiinta neimplinita si singura, nu vei putea sa ajungi niciodata pe culmile fericirii. Nimic din toate astea nu te va purta pe calea implinirii. Pentru ca tu, cantitate neglijabila, nu stii ce inseamna toate acestea. Nici macar nu iti permiti sa folosesti cuvantul asta – “fericire”. Si totusi, ce inseamna fericirea?

 

Ce inseamna fericirea pentru tine. Vorbim doar despre tine acum. Despre nimeni altcineva. Suntem doar tu si eu. Numai noi doi. Tu si constiinta ta, unica si vesnica ta prietena. Singura care iti este alaturi la bine si la greu, singura capabila sa te asculte oricand ai nevoie. Mie imi poti spune totul. Eu te ascult, eu te cred, eu te inteleg. Numai eu si nimeni altcineva.  Sa revenim...Ce inseamna fericirea pentru tine? Nu stii? Gandeste-te si spune primele lucruri care iti vin in cap. Primele amintiri, primele dorinte care invaluie creierul in eterna iluzie a eternitatii. Iti revin in cap amintiri legate de bunica ta, care a plecat, din pacate, de langa tine? Ti-e dor de ea? Stiu cum e...eu chiar te inteleg. Mai stii cum venea si te lua de la gradinita? Doamne, cat te iubea! Nimic nu este mai adevarat decat dragostea bunicilor pentru nepotii lor. Cel mai rau e ca ti-ai dat seama de asta abia dupa ce i-ai pierdut. Acum, cand nu poti sa-i vizitezi decat intr-un singur loc. Acum, cand nu le mai vezi privirea calda, in care vedeai mandrie si implinire toatala. Mandrie pentru ca erai tu. Uite, asta ar putea fi singura realizare din viata ta. Fii linstit, altii nici macar atat nu au. Dar nu te intrista...cufunda-te in amintirile tale...

 

Nimic nu este mai proaspat si mai imbietor decat imbratisarea bunicii mele. Ma invaluia in dragoste. Deveneam amandoua o singura persoana. Deveneam fericire. Deveneam un tot. O entitate. Nimic nu mai conta. Ne certasem pentru ca i-am raspuns? Sau pentru ca am luat o nota proasta? Iubirea trece peste orice.

Azi merg pe strada si vad bunci cu nepotii lor. Te uiti in ochii lor si pur si simplu vezi sinceritate. Vezi tot ce ti-ai putea dori vreodata si ai impresia ca n-ai nimic. Profitati copii, profitati de norocul care il aveti. Dumnezeu s-a hotarat sa vi-i mai lase alaturi. Si astea sunt experinete unice. Niciodata nu va veti putea intoarce la povestile spuse de bunica, la incercarile ei zadarnice de a va face sa gustati macar mancarea la care ea, saraca, s-a chinuit ore bune si pe care voi, acum, o refuzati cu o nesimtire crasa, bineinteles, fara sa va dati seama ca ea chiar se simte dezamagita. Si stiti de ce? Pentru ca menirea bunicilor pe Pamant este sa ne faca noua toate mofturile, sa ne rasfete, sa ne iubeasca, toate aceste intr-un fel cum numai ei stiu. Cum numai bunicii stiu...

Va iubesc mult, oriunde ati fi voi!

 

Te-ai prins bine in ghiarele melancoliei. Perfect! E rost de mai multe amintiri. Sau nu? Vrei sa te gandesti la dorinte? Bine. Amageste-te in continuare cu vise neimplinite. Visezi degeaba. Nimic nu se va indeplini in stadiul in care te afli...

 

Da, dar zbor. Zbor spre Taramul-de-Nicaieri. Spre taramul copilariei si al culorilor. Spre tot ce mi-as putea dori vreodata. Spre o lume mai buna, mai darnica, mai vesela. Unde sunt toate astea in viata de zi cu zi? De ce vedem numai fete triste si preocupate? Nu putem macar un zambet sa oferim pentru cei din jur? Macar un sincer “buna dimineata”. Zambeste si tu asa cum o fac si eu. Pluteste si tu ca mine, desi zilnic ma acuzi de crize de ras. Nu vezi ca asta e reteta mea? Doar asa ma pot detasa de tot ce insemna pasa proasta prin care trec. Si tu nici macar asta nu intelegi... Incerc de atatea ori sa vorbesc cu tine si tu...tu ce faci? Ma iei in ras. Sau esti ocupat. Sau te grabesti spre locul intalnirilor, unde, pana la urma, toti va mancati intre voi. Sau...nu stiu. Ai 1000 de alte motive sa nu vorbesti. Eu am nevoie de intelegere. Si tu ai, stii prea bine. Dar de ce ti-e frica? De ce fugi? Te admir pentru capacitatea ta de a-ti arata slabiciunile, dar asta nu e de ajuns. Poti sa vorbesti cu mine si ai sa vezi ca sunt capabila de multa intelegere, in ciudat aparentelor. Da, ai ghicit, la tine ma refer. Asta mi-as dori. Sa fii mai aproape, sa ai curaj sa vorbesti cu mine. Asta e menirea mea. Sa inteleg si sa readuc zambetul pe buze oricui are nevoie, in orice moment. Am o solutie si in cazul tau, bineinteles. Nu scapi asa usor. Si dupa toate astea, dupa ce te voi face sa te simti mai bine, dupa ce viata ti se va parea doar un carusel interminabil al bucuriei si al tristetii, al iubirii si al urii, al tuturor frumusetilor si relelor care ne inconjoara, te poti intoarce la ceea ce insemni cu adevarat, la ceea ce trebuie sa insemni, dar cu resurse proaspete si gata sa le faci fata vanatorilor de fericire. Da, da...aia care se hranesc cu nefericirea ta. Si cand simti ca ti se termina resursele, stii unde ma gasesti. Ori la numarul de telefon pe care il stii prea bine, ori la adresa pe care in final oricum va trebui sa o inveti, ori in P7, acolo, unde sunt deobicei.

 

Gata? Ti-ai revenit? Nu-ti dai seama ca delirezi? Cine sa te ia in seama pe tine? Daca ai cazut prada amintirilor, daca ai reusit sa dai frau liber sentimentelor, astea nu te vor putea aduce pe calea cea dreapta. Pentru ca esti o cauza pierduta. Timpul trece pe langa tine si tu nici macar nu-ti dai seama. Tu vezi cat e ceasul? Vezi acolo jos, in dreapta. E 1.37!! Ce dracu faci? N-ar trebui sa dormi acum? Peste 4 ore te trezesti. Tu inca visezi, nu? Cu ochii deschisi. Of, ce ma fac eu cu tine? Facem asa...Momentan incerci sa adormi si poate te visezi fericit. Iar maine, vei putea sa scrii despre asta. Si promit sa nu te ironizez...In fond, toti avem dreptul la iluzia implinirii. Iluzioneaza-te, micutule...Fugi in lumea ta monotona si gri. Maine e o zi in care te vei simti la fel de neinsemnat si de singur. Oricand poate fi si mai rau...