Prefaţă

Nu aveam nici cea mai mica intentie in a-mi face un blog. Si nu pentru ca mi s-ar parea stupida ideea sau pentru ca ii critic pe cei care au o astfel de ocupatie, ci pentru ca eu chiar nu prea am timp sa ma ocup de el. Sau mai rau, pentru ca atunci cand trebuie sa scriu ceva, nu am nicio idee. In general, inspiratia imi vine in cele mai nepotrivite momente, gen autobuz, ora de mate, ora de chimie...adica e imposibil sa le pun pe hartie, respectiv pe laptop.

Azi, adica in seara asta, m-am decis: imi fac un blog si scriu toate filozofiile posibile si imposibile. De ce? Nu stiu. Pentru ca ma chinuie talentul?!? Pentru ca uneori as vrea pur si simplu sa tip, sa spun unele lucruri, dar am senzatia ca nimeni nu ma va asculta sau, pur si simplu, nimanui nu-i va pasa? Pentru ca uneori parca totul trece pe langa mine de parca eu nici macar n-as exista? As avea atatea de spus...Cine m-ar asculta sa spun tot ce ma framanta, fara sa ma critice, fara sa ma certe, fara sa ma opreasca din lungul sir de povestiri? Cui as putea sa-i impartasesc toate astea, cu eterna convingere ca secretele mele sunt in siguranta si ca am in fata mea cea mai de incredere persoana? Toate sunt intrebari fara raspuns si fara rezolvare, nu? Unii spun ca da, altii spun ca nu...